1 Acestea sunt numele fiilor lui Israél veniţi în Egipt împreună cu Iacób; ei au venit fiecare cu familia lui:
2 Rubén, Simeón, Lévi, Iúda,
3 Isahár, Zabulón, Beniamín,
4 Dan, Neftáli, Gad şi Aşér.
5 Toate sufletele ieșite din coapsele lui Iacób erau şaptezeci de suflete. Iosíf era [deja] în Egipt.
6 Iosíf a murit, la fel ca şi toţi fraţii lui şi toată generaţia aceea.
7 Fiii lui Israél au fost rodnici, s-au înmulţit, au crescut [în număr] şi au devenit foarte puternici. Şi s-a umplut ţara de ei.
8 Şi s-a ridicat peste Egipt un nou rege, care nu-l cunoscuse pe Iosíf.
9 El a zis poporului său: ,,Iată că poporul fiilor lui Israél este mai numeros şi mai puternic decât noi.
10 Haideţi să ne purtăm cu înţelepciune faţă de ei, ca să nu se înmulţească, pentru ca nu cumva, dacă se va întâmpla un război, să se adauge lor cei care ne urăsc, să lupte împotriva noastră şi să plece din ţară”.
11 Au pus peste ei supraveghetori de lucrări forţate, ca să-i umilească prin munci grele. Astfel au zidit pentru Faraón cetăţile-depozit Pitóm şi Rámses.
12 Dar cu cât îi umileau [mai mult], cu atât se înmulţeau şi se răspândeau; şi i-a cuprins groaza în faţa fiilor lui Israél.
13 Egipténii i-au obligat cu brutalitate pe fiii lui Israél să lucreze ca sclavi.
14 Le-au făcut viaţa amară printr-o muncă dură la lut şi cărămizi şi prin tot felul de lucrări la câmp: prin toate muncile la care îi sileau la sclavie cu asprime.
15 Regele Egiptului a vorbit moaşelor femeilor evreilor (dintre care una avea numele Şifra şi a doua avea numele Púa) şi le-a zis:
16 ,,Când moşiţi femeile evreilor, uitaţi-vă la cele două pietre şi, dacă este băiat, să-l omorâţi, iar dacă este fată, s-o lăsaţi să trăiască!”.
17 Dar moaşele s-au temut de Dumnezeu şi n-au făcut după cum le spusese regele Egiptului, ci i-au lăsat pe băieţi să trăiască.
18 Regele Egiptului le-a chemat pe moaşe şi le-a zis: ,,De ce aţi făcut lucrul acesta şi i-aţi lăsat pe băieţi să trăiască?”.
19 Moaşele i-au răspuns lui Faraón: ,,Pentru că evreicele nu sunt ca femeile egipténe; ele sunt vânjoase şi nasc înainte ca moaşa să ajungă la ele”.
20 Dumnezeu le-a făcut bine moaşelor, iar poporul s-a înmulţit şi s-a întărit foarte mult.
21 Fiindcă moaşele se temuseră de Dumnezeu, el le-a dăruit familii.
22 Atunci, Faraón a poruncit întregului său popor, zicând: ,,Orice băiat care se va naşte să fie aruncat în Fluviu, iar toate fetele să fie lăsate să trăiască”.
Versículos relacionados com Cartea Exodului, 1:
Exodul 1 este începutul cărții Exodului, unde este raportată opresiunea israeliților în Egipt și începutul planului lui Dumnezeu de a -i elibera. Capitolul începe cu introducerea istoriei israeliților în Egipt, care înmulțiseră foarte mult și au fost văzuți ca o amenințare de către egipteni. Faraonul decide apoi să -i oprimă, să -i înrobească și să ordone moașelor să ucidă nou -născuții bărbați. Mai jos sunt cinci versete legate de subiectele abordate în Exodul 1:
Exodul 2:24: „Și Dumnezeu a auzit gemutul Lui și Dumnezeu și -a amintit legământul său cu Avraam, cu Isaac și cu Iacob”. Acest verset arată că Dumnezeu a auzit strigătul israeliților și și -a amintit legământul său cu Avraam, Isaac și Iacob, promițându -i să -i elibereze din Egipt.
Deuteronom 26:7: „Și plângem către Domnul Dumnezeul părinților noștri, iar Domnul a auzit vocea noastră și ne -am văzut afecțiunea, munca și opresiunea noastră”. Aici vedem că israeliții au strigat Domnului în timpul opresiunii lor în Egipt, iar Dumnezeu i -a auzit și a văzut suferința și opresiunea Lui.
Psalmul 81:6: „I -am luat încărcătura de la umăr, mâinile lui erau libere de coșuri”. Acest verset vorbește despre eliberarea israeliților din Egipt, unde Dumnezeu a luat povara opresiunii umerilor lor și i -a eliberat să aibă mâini libere.
Exodul 3:7: „Și Domnul a spus, am văzut cu atenție suferința poporului meu, care este în Egipt și am auzit strigătul lui din cauza exactilor lui, pentru că știam durerile lor”. Aici Dumnezeu vorbește direct cu Moise și susține că a văzut suferința poporului Său în Egipt și a auzit strigătul său din cauza opresiunii.
Isaia 43:1: „Dar acum Domnul spune că El te -a creat, O Iacob și te -a format, O Israel: Nu te teme, pentru că te -am eliberat; te -am chemat după numele tău, ești al meu”. Acest verset vorbește despre eliberarea și răscumpărarea Israelului de către Domnul, care i -a chemat pe nume și a promis că nu îi va abandona.
Capítulos: