Catholic Bible
 

Cartea Psalmilor, 120

1. Cântare a treptelor. În strâmtorarea mea, l-am invocat pe Domnul şi el mi-a răspuns.

2. Doamne, scapă sufletul meu de buze mincinoase, de limbă vicleană!

3. Ce ţi se va da şi ce câştig vei avea, limbă vicleană?

4. Săgeată ascuţită de războinic şi cărbuni aprinşi de ienupăr.

5. Vai mie, că sunt străin în Méşec, că locuiesc printre corturile din Chedár!

6. Sufletul meu a locuit prea mult printre cei care urăsc pacea.

7. Eu sunt [un om] al păcii, dar, de îndată ce o spun, [ei caută] războiul.

Verses related to Cartea Psalmilor, 120:

Psalmul 120 este un psalm de lamentație care exprimă angoasa și durerea psalmistului în fața răului și falsitatea care o înconjoară. El solicită ajutor și protecție lui Dumnezeu, cerându -i Domnului să -l elibereze de mincinoși și limbi înșelătoare. Mai jos sunt cinci versete legate de subiectele abordate în Psalmul 120:

Proverbe 6:16-19: „Șase lucruri pe care Domnul le urăște, iar al șaptelea dintre sufletul său abominează: ochi hărțuitori, limbaj mincinos, mâini care vărsă sânge nevinovat, inimă care complotează proiecte rău minciuni și ce semănă între frați ". Acest verset abordează aceeași întrebare ca și limba mincinoasă care este abordată în Psalmul 120.

Psalmul 52:2: „De ce gloriezi în rău, om puternic? Căci bunătatea lui Dumnezeu continuă”. Psalmul 52 vorbește și despre puterea limbajului pentru bine sau rău și evidențiază bunătatea lui Dumnezeu ca răspuns la răutatea omului.

Iacov 3:5-6: "Deci limba este un membru mic și se lăuda cu lucruri grozave. Vedeți cât de mare pădure un foc mic de foc. Membrii noștri și contaminează întregul corp și aprindeți cursul naturii și este inflamat de iad. " Acest verset evidențiază influența și puterea limbajului și modul în care acesta poate fi folosit pentru rău, așa cum este exprimat în Psalmul 120.

Psalmul 31:18: „Taci înaintea Domnului Dumnezeu, pentru că ziua Domnului este aproape; căci Domnul a pregătit sacrificiul și a sfințit oaspeții săi”. Acest verset vorbește despre importanța tăcerii în fața lui Dumnezeu, recunoscând sfințenia și puterea Sa. Acest lucru poate fi interpretat ca un răspuns la strigătul psalmistului în căutarea protecției divine în Psalmul 120.

Psalmul 140:1: „Eliberați -mă, Doamne, al omului rău; ține -mă de omul violent”. Psalmul 140 este, de asemenea, un psalm al lamentației care solicită protecție divină împotriva răutății oamenilor. Se referă la Psalmul 120 pentru exprimarea aceleiași angoase și dureri ale psalmistului în fața nedreptății și violenței care o înconjoară.





“Se quisermos colher é necessário não só semear, mas espalhar as sementes num bom campo. Quando as sementes se tornarem plantas, devemos cuidá-las para que as novas plantas não sejam sufocadas pelas ervas daninhas.” São Padre Pio de Pietrelcina