Found 21 Results for: murmură
Acolo, poporul era însetat de apă; poporul murmura împotriva lui Moise şi zicea: „De ce ne-ai făcut să urcăm din Egipt? Ca să ne faci să murim de sete pe mine, pe fiii mei şi turmele mele?”. (Cartea Exodului 17, 3)
Poporul murmura şi [lucrul acesta] a fost rău înaintea Domnului. Domnul a auzit şi s-a aprins de mânie şi a trimis împotriva lor foc de la Domnul şi a mistuit marginea taberei. (Cartea Numerilor 11, 1)
„Până când va murmura această comunitate rea împotriva mea? Am auzit murmurările fiilor lui Israél care murmură împotriva mea. (Cartea Numerilor 14, 27)
Înaintea pâinii mele vine suspinul şi geamătul murmură ca apele. (Cartea lui Iob 3, 24)
Trífon, cel care mai înainte fusese cu Alexándru, a văzut că toate armatele murmură împotriva lui Demétrios, a mers la Imalcue, arabul care se îngrijise de Antióh, copilul lui Alexándru. (Cartea întâi a Macabéilor 11, 39)
Căci cerul gurii mele murmură adevărul şi lucru abominábil este vinovăţia pentru buzele mele. (Cartea Proverbelor 8, 7)
Omul pervers stârneşte neînţelegere şi cel care murmură îi desparte pe prieteni. (Cartea Proverbelor 16, 28)
În lipsa lemnelor, se stinge focul; unde nu este cel care murmură, se linişteşte discordia. (Cartea Proverbelor 26, 20)
Cuvintele celui care murmură sunt ca delicatesele, ele coboară în adâncurile inimii. (Cartea Proverbelor 26, 22)
Căci o ureche geloasă ascultă toate şi rumoarea celor care murmură nu este ascunsă [de ea]. (Cartea Înţelepciunii 1, 10)
Vor spune între ei, căindu-se şi din cauza strâmtorării, vor murmura şi vor spune: (Cartea Înţelepciunii 5, 3)
Pe slujitorul înţelept îl vor sluji cei liberi şi omul cunoscător nu va murmura. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 10, 25)