Encontrados 74 resultados para: Noe

  • au intrat în arcă la Nóe două câte două, de parte bărbătească şi de parte femeiască, aşa cum îi poruncise Dumnezeu lui Nóe. (Cartea Genezei 7, 9)

  • În anul al şase sutelea al vieţii lui Nóe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, au erupt toate izvoarele abisului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerurilor. (Cartea Genezei 7, 11)

  • În aceeaşi zi, au intrat în arcă Nóe, Sem, Ham şi Iafét, fiii lui Nóe, soţia lui Nóe şi cele trei soţii ale fiilor lui cu ei, (Cartea Genezei 7, 13)

  • Au intrat la Nóe în arcă, două câte două, din orice făptură în care era suflare de viaţă. (Cartea Genezei 7, 15)

  • Şi [Domnul] a nimicit orice fiinţă de pe faţa pământului, de la om până la animal, până la târâtoare şi până la păsările cerului: au fost nimicite de pe pământ. Şi a rămas numai Nóe şi cele ce erau cu el în arcă. (Cartea Genezei 7, 23)

  • Dumnezeu şi-a adus aminte de Nóe şi de toate vieţuitoarele şi de toate animalele care erau cu el în arcă. Şi Dumnezeu a făcut să treacă un vânt pe pământ şi apele s-au oprit. (Cartea Genezei 8, 1)

  • După patruzeci de zile, Nóe a deschis fereastra arcei pe care o făcuse. (Cartea Genezei 8, 6)

  • Porumbelul n-a găsit [niciun loc] unde să-şi pună piciorul şi s-a întors la el în arcă, fiindcă pe faţa întregului pământ mai era încă apă. [Nóe] şi-a întins mâna, l-a luat şi l-a adus la el în arcă. (Cartea Genezei 8, 9)

  • Spre seară, porumbelul s-a întors la el având în cioc o ramură de măslin ruptă de curând. Nóe a ştiut atunci că apele s-au scurs de pe pământ. (Cartea Genezei 8, 11)

  • În anul şase sute unu al vieţii lui Nóe, în luna întâi, în prima [zi] a lunii, apele secaseră de pe pământ. Nóe a dat la o parte acoperişul arcei şi s-a uitat şi, iată, faţa pământului era uscată. (Cartea Genezei 8, 13)

  • Atunci Dumnezeu i-a vorbit lui Nóe, zicând: (Cartea Genezei 8, 15)

  • Şi a ieşit Nóe cu fiii săi, cu soţia sa şi cu soţiile fiilor săi care erau împreună cu el. (Cartea Genezei 8, 18)


“A cada vitória sobre o pecado corresponde um grau de glória eterna”. São Padre Pio de Pietrelcina