Encontrados 235 resultados para: slujire de laudă
aur, după greutate, pentru cele de aur, pentru toate obiectele fiecărui fel de slujire; [argint] pentru toate obiectele de argint, după greutate, pentru toate obiectele fiecărui fel de slujire; (Cartea întâi a Cronicilor 28, 14)
Căci ale tale sunt, Doamne, mărirea, puterea, gloria, splendoarea şi lauda. Pentru că tot ce este în cer şi pe pământ este al tău. A ta, Doamne, este împărăţia şi tu eşti înălţat peste toate. (Cartea întâi a Cronicilor 29, 11)
Preoţii stăteau la slujirea lor; levíţii erau cu instrumentele cântării Domnului pe care le-a făcut regele Davíd ca să-l laude pe Domnul – căci în veac este îndurarea lui! Când Davíd îl lăuda cu mâinile sale, preoţii cu trâmbiţele erau în faţa lor, iar tot Israélul stătea în picioare. (Cartea a doua a Cronicilor 7, 6)
Când au terminat, au adus înaintea regelui şi a lui Iehoiáda argintul rămas. Cu el au făcut obiecte sacre pentru casa Domnului: instrumente de slujire pentru arderile de tot şi pentru [jertfele] de ispăşire, obiecte de aur şi de argint. Aduceau permanent arderi de tot în casa Domnului în toată viaţa lui Iehoiáda. (Cartea a doua a Cronicilor 24, 14)
Ezechía a stabilit grupele preoţilor şi ale levíţilor după grupele lor, fiecare după slujirea sa: preoţi şi levíţi pentru arderile de tot şi pentru jertfele de împăcare, pentru slujire, pentru preamărire şi pentru laudă şi pentru porţile taberelor Domnului. (Cartea a doua a Cronicilor 31, 2)
A refăcut altarul Domnului, a adus pe el jertfe de împăcare şi de laudă şi i-a poruncit lui Iúda să-l slujească pe Domnul Dumnezeul lui Israél. (Cartea a doua a Cronicilor 33, 16)
Leviţii Iósue, Cadmiél, Baní, Haşabnía, Şerebía, Hodía, Şebanía şi Petahía au zis: „Ridicaţi-vă şi binecuvântaţi-l pe Domnul Dumnezeul vostru din veci şi până-n veci!”. Şi au binecuvântat numele său cel glorios, care este mai presus de orice binecuvântare şi laudă. (Cartea lui Nehemía 9, 5)
Matanía, fiul lui Micá, fiul lui Zabdí, fiul lui Asáf, era primul care începea lauda în rugăciune, iar Bacbuchía, al doilea dintre fraţii săi; apoi Abdá, fiul lui Şamúa, fiul lui Galál, fiul lui Iedutún. (Cartea lui Nehemía 11, 17)
Căci odinioară, în zilele lui Davíd şi ale lui Asáf, erau căpetenii peste cântăreţi şi erau cântări de laudă şi de preamărire pentru Dumnezeu. (Cartea lui Nehemía 12, 46)
Când au venit la ea, toţi împreună au lăudat-o şi i-au spus: „Tu eşti înălţarea Ierusalímului, tu eşti marea mândrie a lui Israél, tu eşti lauda cea mare a neamului nostru. (Cartea Iudítei 15, 9)
Iudíta a început această cântare de mulţumire în [mijlocul] întregului Israél şi tot poporul a acompaniat această cântare de laudă. (Cartea Iudítei 15, 14)
Mardohéu a plecat şi a făcut conform cu tot ceea ce i-a poruncit Estéra. (17a) El s-a rugat Domnului, amintind toate faptele Domnului şi spunând: (17b) „Doamne, Doamne, regele tuturor, tu care stăpâneşti peste toate, în puterea ta sunt toate şi nu este nimeni care să se împotrivească ţie când vrei să îl eliberezi pe Israél! (17c) Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate lucrurile minunate care sunt sub cer; tu eşti stăpânul tuturor şi nu este nimeni să ţi se împotrivească ţie, Doamne. (17d) Tu pe toate le cunoşti şi le ştii, Doamne, că nu din mândrie, nici din trufie, nici din dorinţă de glorie am făcut aceasta, că nu m-am plecat înaintea arogantului Amán. Căci mi-ar fi plăcut să-i sărut tălpile picioarelor pentru eliberarea lui Israél. (17e) Dar am făcut aceasta ca să nu pun gloria omului deasupra gloriei lui Dumnezeu şi să nu mă plec înaintea nimănui în afară de tine, Domnul meu, şi nu fac aceasta din trufie. (17f) Acum, Doamne Dumnezeule, regele şi Dumnezeul lui Abrahám, cruţă-l pe poporul tău! Căci [duşmanii] privesc la noi ca să ne distrugă şi să nimicească moştenirea ta de la început. (17g) Nu dispreţui partea ta pe care ai eliberat-o pentru tine din Egipt! (17h) Ascultă rugăciunea mea şi iartă moştenirii tale; schimbă plânsul nostru în veselie pentru ca, fiind în viaţă, să lăudăm numele tău, Doamne, şi nu închide gura celor care te laudă!”. (17i) Tot Israélul a strigat din [toată] puterea lui pentru că moartea lor le era înaintea ochilor. (17k) Şi regina Estéra şi-a căutat scăparea la Domnul, fiind cuprinsă de agonia morţii. Şi-a scos hainele ei de cinste, şi-a îmbrăcat haine de strâmtorare şi plâns, iar în locul miresmelor de măreţie şi-a presărat cenuşă şi gunoi, trupul şi l-a umilit foarte mult, iar orice loc al bucuriei l-a umplut cu şuviţe din părul ei şi l-a rugat pe Domnul Dumnezeul lui Israél, zicând: (17l) Domnul meu şi regele nostru, tu eşti unic; Ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni să mă ajute în afară de tine! Căci pericolul meu este lângă mine. (17m) Am auzit de când m-am născut în tribul părinţilor mei că tu, Doamne, l-ai luat pe Israél dintre toate popoarele şi pe părinţii noştri, dintre toţi strămoşii lor, spre moştenire veşnică, şi le-ai făcut tot ceea ce le-ai spus. (17n) Noi am păcătuit înaintea ta şi ne-ai dat în mâinile duşmanilor noştri, pentru că i-am cinstit pe zeii lor: tu eşti drept, Doamne! (17o) Ei nu se mulţumesc cu amărăciunea sclaviei noastre, ci şi-au pus mâinile peste mâinile idolilor lor, ca să facă să piară hotărârea gurii tale, să nimicească moştenirea ta şi să închidă gura celor care te laudă şi să distrugă gloria ta şi a altarului tău; (17p) să deschidă gura popoarelor spre lauda celor deşarte şi un rege muritor să fie admirat în veci. (17q) Nu da, Doamne, sceptrul tău celor care nu sunt, ca să nu râdă de căderea noastră; întoarce planul lor împotriva lor şi fă-l de ruşine pe cel care ne-a dominat! (17r) Aminteşte-ţi, Doamne, fă-te cunoscut în timpul suferinţei noastre şi dă-mi curaj, rege al dumnezeilor şi stăpân al tuturor puterilor! (17s) Pune cuvânt potrivit în gura mea înaintea [acestui] leu şi schimbă inima lui spre ură faţă de prigonitorul nostru, spre pieirea lui şi a celor de aceeaşi gândire cu el! (17t) Pe noi scapă-ne din mâna lui şi ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni în afară de tine, Doamne! (17u) Tu le cunoşti pe toate şi ştii că am urât cinstea celor nelegiuiţi şi că mi-e scârbă de patul celor necircumcişi şi al tuturor străinilor. (17w) Tu cunoşti necazul meu, că mi-e scârbă de semnul măreţiei mele care este pe capul meu în zilele când trebuie să apar; îl detest ca pe o zdreanţă de fiecare lună şi nu-l port în zilele liniştii mele. (17x) Slujitoarea ta nu a mâncat la masa lui Amán, nici nu am cinstit ospăţul regelui şi nici nu am băut vinul libaţiilor. (17y) Slujitoarea ta nu s-a bucurat, din ziua înălţării mele până acum, decât în tine, Doamne, Dumnezeul lui Abrahám. (17z) Dumnezeule, care eşti puternic peste toate, ascultă vocea celor fără de speranţă! Scapă-ne din mâna celor care ne fac rău şi eliberează-mă pe mine din teama mea! (Cartea Estérei 5, 17)